marți, 19 septembrie 2017

3 motive să alegi babytrend.ro pentru copilul tău



Eşti nevoit să îţi alegi un cărucior pentru viitorul bebe? Nu ştii dacă patul pentru copilul tău este sau nu bun pentru el? Visezi la un mediu igienic pentru bebe? Dacă te regăseşti în întrebările de mai sus, află că ai ajuns unde trebuie, întrucât am să-ţi spun 3 motive pentru care am ales babytrend.ro ca magazin ce comercializează produse pentru copii şi sunt sigur că şi tu vei alege de acum acest magazin online.


 Babytrend este un magazin online minunat, care oferă livrare rapidă, siguranţă maximă, pentru cumpărăturile tale, retur produse comandate, garanţie şi un număr de telefon pe care să-l apelezi dacă nu ştii ceva în legătură cu vrun produs comercializat de ei sau pur şi simplu vrei să-ţi ofere un sfat. Îi vei găsi mereu preocupaţi de dorinţele cumpărătorului, mereu pregătiţi pentru cei mai indecişi părinţi şi mereu la dispoziţia părinţilor.

1. Varietatea de produse

Să am de unde alege este pentru mine principalul lucru pe care-l caut la un magazin. Să îmi aleg eu produsul este mult mai plăcut decât să mi se afişeze un singur model. Gusturile nu se discută, aşa că fiecare cu gusturile sale. Fiecare cu modelul lui preferat, fiecare cu o culoare preferată, toţi suntem diferiţi şi toţi avem nevoie de zeci de modele din care să-l alegem pe cel mai bun şi pe cel mai potrivit pentru copilul nostru.
 O mulţime de produse îţi încântă atât privirea, cât şi sufletul când deschizi site-ul celor de la babytrend: cărucioare mari, mici, gri, roze, albastre, scaune de copii, jucării şi jocuri, paturi din lemn, pliante, în formă de maşină, păturici şi sac de dormit, acestea sunt doar câteva din sutele de produse comercializate de babytrend.


 Să recunoaştem acum, fiecare vrem altceva pentru copilul nostru. Fiecare alegem lucruri care mai întâi ne plac nouă şi care ne atrag nouă atenţia. Fă o alegere bună! Alege babytrend.ro!

2. Preţurile accesibile

 O grămadă de produse de pe babytrend sunt reduse, aceştia oferind clienţilor cele mai bune preţuri, potrivite pentru toate buzunarele. Preţul produselor este special redus pentru ca banii părinţilor să fie investiţi într-un mod benefic, convenabil atât pentru părinţi, cât şi pentru magazin. M-am bucurat enorm când am văzut reduceri de până la 12% la produsele de genul corturilor sau căsuţelor pentru copii.



 Cea mai mare parte a timpului, copii şi-o petrec jucându-se şi distrându-se. Un cort de joacă le va oferi un sentiment de intimitate şi se vor simţi bine dacă vor sta în el, mai ales dacă sunt certaţi cu părinţii. Singurătatea îi va calma şi îi va
face să se gândească cât de mult depind de ceilalţi şi cât de mult îi iubesc ceilalţi.
 Corturile sunt încăpătoare, astfel, pe lângă copil, pot fi aduse în cort jucării, cărticele, pernuţe şi alte obiecte care să-i atragă atenţia copilului şi să-l ţină ocupat, cât timp mama sau tata fac treabă prin casă.

3. Calitatea 

Calitatea este unul dintre aspectele pe care le are în vedere orice părinte atunci când alege obiecte pentru copilul său. Pe lângă încredere şi seriozitate, cei de la babytrend vând produse calitative, care rezistă în timp şi care nu se rup la cea mai mică atingere, ci rezistă şi celor mai puternici dinţişori pofticioşi, dornici să mestece tot ce întâlnesc în cale.
 Calitatea cărucioarelor, scaunelor auto şi celorlalte produse fac din babytrend un magazin de top, un magazin ideal.





Babytrend a devenit magazinul oficial al părinţilor cool şi "deschişi" la vremurile noi, care caută ce e mai bun pentru fii lor. Eu m-am convins că babytrend este un magazin online de referinţă pentru părini, odată cu prezentarea obiectelor la ei pe site. De asemenea, modul în care, alături de preţurile mici, oferă calitate, a fost de departe motivul care m-a făcut să-ţi recomand şi ţie acest magazin. Fii şi tu un părinte modern! Alege Babytrend, bucuria de a fi părinte.

duminică, 10 septembrie 2017

Recenzie: "Mâna ascunsă" de Agatha Christie


Însoţit de soţia sa, Jerry Burton soseşte în liniştitul orăşel Lymstock ca să-şi ofere o binemeritată odihnă, aşteptându-se la jumătate de an de linişte şi de plictiseală. Dar într-un orăşel în care bârfa se ridică la rang de adevăr, bănuielile se răspândesc precum veninul, iar glumele nevinovate pot lua o turnură mortală. În Lymstock încep să apară şi crimele şi e de datoria lui Miss Marple să-l descopere pe vinovat.

 Romanele Agathei Christie sunt printre preferatele mele, căci mereu mă impresionează, în special finalul romanelor şi aflare criminalului. Mă bucur nespus că am avut ocazia de a citi "Mâna ascunsă", pentru că mi-am petrecut câteva ore într-o companie plăcută, călătorind în micuţul sat Lymstock, alături de Miss Marple.

Pe cât o iubesc pe Miss Marple, pe atât de mult îl urăsc pe Poirot, motiv pentru care refuz categoric orice roman în care apare enervantul franţuz. Am încercat să citesc romane în care apare acest detectiv, însă pe unele nici n-am putut să le duc până la capăt, enervându-mă când citeam replicile lui Poirot. O fi el deştept şi cu materie cenuşie multă, dar pe mine n-a reuşit să mă convingă că merită o şansă. În schimb, bunicuţa Miss Marple este cu adevărat personajul meu preferat din toate romanele Agathei, fiind o bătrână simpatică şi amuzantă. "Sorb" cu plăcere replicile ei, bucurându-mă când văd că apare şi ea în unele pasaje din roman.

 Ce mi s-a părut diferit la acest roman a fost faptul că Miss Marple apare în roman abia spre sfârşitul lui, cam pe la pagina 180, dar până în momentul când aceasta îşi face apariţia pot spune că nu m-a plictisit deloc. Până să apară ea, m-am simţit excelent alături de Jerry Burton şi sora sa, domnişoara Joana.

La recomandare medicului, Jerry Burton ajunge într-un sătuleţ micuţ din Anglia, pentru a se recupera complet, după ce a avut un accident de avion. Convins că viaţa la ţară o să-l binedispună, că bârfele îl vor amuza şi că oamenii vor fi simpatici, Burton alege satul Lymstock, dar peste ce dă când ajunge aici nu s-ar fi aşteptat niciodată.

Închirindu-şi o casă în Lymstock, Jerry Burton şi Joana observă că prezenţa lor nu le-a căzut tocmai bine localnicilor şi, în special Joana, crede că mulţi oameni nu o suportă, majoritatea fiind femei trecute de prima tinereţe.

Nu după mult timp de când ajung în Lymstock, Jerry şi Joana primesc o scrisoare anonimă în care sunt scrise nişte lucruri urâte, spre exemplu cum că Joana nu e sora lui Jerry adevărată. Bineînţeles că aceştia nu cred şi aproape că uită de scrisoare, aruncându-o în foc, însă, cu fiecare zi ce trece, tot mai mulţi oameni primesc scrisori anonime în care sunt scrise porcării şi cuvinte obraznice.

Toţi locuitorii se întreabă cui îi poate trece prin minte să scrie astfel de scrisori şi cine oare este autorul lor, subiectul scrisorilor anonime fiind cea mai comentată bârfă din săptămâna respectivă. După câteva pagini apare şi prima sinucidere cauzată de scrisorile anonime, iar decedatul este doamna Symmington, soţia avocatului. Lângă ea este găsit un bilet pe care este scris ceva de genul "nu mai pot continua". Toată lumea se gândeşte la o sinucidere, dar să fie oare o sinucidere sau o crimă?

 Printre servitorii familiei Symmington se numără şi Agnes, o fată naivă, nu prea deşteaptă, care este găsită moartă într-un dulap din casa familiei Symmington. 

Care e legătura dintre cele două morţi? Au legătură? Cine e criminalul? De ce primeşte lumea scrisori anonime?

"Mâna ascunsă" a fost un roman poliţist bine scris, cu personaje multe şi bine conturate, cu acţiune din plin, totul fiind condimentat cu mister şi crime. Recomand cu încredere romanul "Mâna ascunsă" iubitorilor de romane poliţiste bune şi, deopotrivă, celor care n-au citit nimic de la Agatha Christie. 

Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan (născută Miller; 15 septembrie 1890–12 ianuarie 1976), cunoscută în general ca Agatha Christie, a scris romane poliţiste, nuvele şi piese de teatru. Celebră mai ales pentru cele 80 de romane poliţiste, în principal pentru cele care au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau pe Miss Marple, este considerată unul dintre cei mai importanţi şi inovatori autori ai genului. Alături de William Shakespeare, Christie este cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, cu peste 2 miliarde de exemplare traduse în peste 60 de limbi.

 Cartea o găsiţi aici, pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

Editura: RAO;
Titlu original: The Moving Finger;
Număr de pagini : 256;
Traducător: Monica Nechiti.



luni, 4 septembrie 2017

Alegerea chiuvetei perfecte pentru baia ta!


  Amenajarea băii a fost, este şi va fi întotdeauna o operaţiune esenţială pentru aspectul general al casei. Baia este o încăpere care nu trebuie amenajată superficial, căci de câte ori n-ai ajuns obosit şi după un duş te-ai simţit mai bine? Dacă tocmai te-ai mutat într-o casă nouă sau vrei să înlocuieşti obiectele vechi din baie cu ceva mai nou şi versatil, atunci ai ajuns unde trebuie, pentru că am să-ţi recomand 7 lavoare premium, marca Evivo, fabricate din marmură, care sunt ideale pentru baia ta.

1. Lavoar baie TINA 1 by Spatio


Untitled.jpg
Cu un design simplu, acest lavoar atrage cu siguranţă privirile vizitatorilor tăi, fiind perfect pentru garsoniere sau băi de dimensiuni mici. De asemenea, lavoarul Tina este desăvârşit pentru copii, întrucât este destul de micuţ, aceştia putând să-şi spele mânuţele cu uşurinţă. Având un finisaj lucios, 10 ani garanţie şi o calitate ridicată, lavoarul Tina rămâne o alegere excelentă pentru oamenii care iubesc non-culoarea alb şi obiectele ce se încadrează în tipul minimalist. Pereţii înalţi şi forma pătrată aduc un plus de originalitate lavoarului, aşa că merită, desigur, să-l cumperi.

 2. Lavoar baie TEODORA 90 L by Spatio




Lavoarul Teodora este grozav pentru băile mari şi luxoase, deoarece are o capacitate de 90 de litri şi dimensiuni de 900X310. Mie personal îmi place foarte mult cuva ovală, în formă de semilună, şi partea din dreapta lavorului pe care poţi aşeza săpunuri lichide, săculeţi cu lavandă, lumânări parfumate şi alte recipiente. Chiuveta baie marmura Teodora reuşeşte să surprindă cumpărătorul cu design-ul ei fain. Fabricat din marmură, rezistent la şocuri şi raze ultraviolete, lavoarul Teodora m-a convins că este cu adevărat special pentru baia mea.


3.  Lavoar baie TALIDA 80 by Spatio




Lavoarul baie compozit Talida atinge cota maximă de perfecţiune în materie de design. Forma pătrată a lavoarului nu numai că dă un aspect plăcut băii, dar şi îţi încântă vederea, fiind arătos şi fermecător. Simpla chiuvetă nici nu se compară cu calitatea, frumuseţea şi design-ul lavoarului Talida. Acest lavoar este o achiziţie bună, de vreme ce este făcut din marmură de calitate superioară (albă precum zăpada proaspăt cernută din cer), insuflând unei obişnuite băi un aer încărcat de puritate şi optimism. 


4. Lavoar baie PAMELA 90 by Spatio



Lavoarul Pamela este una dintre cele mai utile lavoare din marmură, pentru că are două locuri (în dreapta şi în stânga) unde poţi pune produse şi parfumuri. Ideală mai ales pentru femei, deoarece ele au mai multe produse de machiaj, pentru păr etc. decât bărbaţii, ocupând dulapuri întregi. Acum, cu lavoarul Pamela se pot aşeza foarte uşor pe marginile lavoarului, astfel poţi elibera un raft mai aglomerat din dulap.

 Este, la fel ca celelalte, făcută din comozit de marmură incastrabilă, de o calitate premium, rezistentă la zgârieturi şi are o suprafaţă caldă la atingere.

5. Lavoar baie OLIMPIA by Spatio



Oh, da! Acest lavoar este de departe cel mai fain, cel mai minunat, cel mai cel dintre toate. De cum l-am văzut pentru prima dată pe site-ul Evivo am ştiut că este făcut pentru mine. Forma lui este una diferită faţă de toate celelalte lavoare şi aspectul lui este unul de admirat. Pentru mine, lavoarul Olimpia reprezintă modelul de chiuvetă pe care aş vrea să o am cu orice preţ în baia mea. Sunt îndrăgostit de forma specială şi de fundalul ales pentru a poza acest lavoar. Lavoarul mă duce cu gândul la ceva exotic, tropical...

 Lavoarul Olimpia este ultra igienic şi mult mai mult decât rafinat şi elegant. Chiar ultimele cuvinte îl descriu minunat: rafinat şi elegant.

6. Lavoar baie dublu HELGA 120 D by Spatio




Penultimul lavoar pe care ţi-l recomand este unul dublu. Mi s-a părut o idee practică lipirea celor două lavoare, astfel vor putea să folosească ghiuvetele două persoane. Despre aspect îţi spun că este unul obişnuit, dar inteligent gândit, pentru că şi aceste lavoare atrag uşor privirile, mai ales pentru că sunt duble.

 Dacă şi tu aştepţi o grămadă de timp ca iubitul/iubita să iasă de la baie, pentru a putea folosi şi tu ghiuveta, acum nu mai este o problemă şi vei câştiga o grămadă de timp, pe care poţi să ţi-l petreci, mai apoi, după bunul tău plac.

7. Lavoar baie duet II by Spatio, compozit de marmură, bază neagră



Ultimul lavoar este unul format din două piese: una neagră (baza lavoarului) şi una albă. Combinaţia dintre non-culorile alb şi negru este una reuşită, pentru că este o plăcere să priveşti lavoarul. Este pe gustul meu şi ţi-l recomand cu încredere dacă îţi plac non-culorile alb şi negru alăturate.  Tot cu un aspect venit din viitor, lavoarul Duet se încadrează perfect în categoria lavoare cu un design unicat şi autentic.


Dacă veţi căuta pe google "design baie" veţi găsi o grămadă de rezultate, dar care să fie cele mai bune? Cele mai calitative? E nevoie doar să scrieţi evivo.ro pentru a afla răspunsurile!

La fel de importantă precum orice altă cameră a casei, baia trebuie amenajată cu stil şi rafinament, obiectele marca Evivo fiind ideale pentru această operaţiune. Ştiu şi eu cât de greu este să alegi cele mai bune şi calitative lavoare, dar cu Evivo nu vei da greş, pentru că toate obiectele fabricate de ei au o calitate ridicată. Alege Evivo! Evivo, pentru casă şi bucătărie!





duminică, 3 septembrie 2017

Recenzie: "Din nou în Provence" de Peter Mayle


După "Un an în Provence", o nouă relatare, la fel de amuzantă, urmărind în continuare aventurile autorului devenit între timp un adevărat localnic, instalat comod, cu nevasta şi căţei, în casa de piatră de la poalele munţilor dintre Avignon şi Aix. Din nou în Provence îl găseşte încercând să treacă prin vama britanică o valiza plină cu trufe, urmărind îndeaproape un personaj a cărui ambiţie este să facă broaştele să cânte imnul Franţei şi multe altele. 

"Din nou în Provence", continuarea romanului bestseller "Un an în Provence", a fost o lectură uşoară şi plăcută. Faţă de romanul "Un an în Provence" această carte este mult mai slabă, pentru că acţiunea este inexistentă. Doar câteva întâlniri dintre scriitorul Peter Mayle şi locuitorii din Provence reuşesc, cu greu, să menţină cititorul interesat de subiectul cărţii. 

 Atunci când mă gândesc la Provence îmi vin în minte: câmpurile de lavandă, fructele proaspete, mâncarea gustoasă şi brânzeturile specifice francezilor. M-aş fi aşteptat ca naratorul să descrie câmpurile de lavandă, să facă drumeţii, să viziteze atracţiile din Provence, dar totul se limitează la mâncare. Mâncare, mâncare, mâncare.

"Un an în Provence" este un roman format din 12 capitole, intitulate cu numele celor 12 luni ale anului, scriitorul povestind cum i-a venit ideea de a călători în Provence, cum a reuşit să-şi construiască o casă în Provence şi cum s-a descurcat cu ceilalţi locuitori ai zonei. Mi-a plăcut enorm de mult acest roman, care nu m-a plictisit o secundă, ci m-a ţinut în mrejele lui până ce am dat şi ultima pagină, dorindu-mi să nu se termine.

"Din nou în Provence" continuă să prezinte întâmplările, evenimentele şi vizitele lui Peter Mayle în minunatul ţinut al lavandei. Romanul se deschide cu capitolul "O afacere cu trufe", în care Peter este sunat de un prieten de-al lui din Londra, pe nume Frank. Acesta vrea să cumpere două kilograme de trufe, pe care Peter i le livrează la Londra personal. O altă întâmplare, de data aceasta una hazlie, îl surprinde pe Peter Mayle în căutarea broaştelor cântătoare, de care auzise într-un bar. M-am distrat copios citind despre cântecul broaştelor râioase.

 Soţia scriitorului, o persoană care iubeşte câinii, aduce la casa din Provence un căţel pe care-l botează amândoi "Boy". Familia Mayle mai avea doi câini, dar pentru că este o persoană miloasă soţia lui îl convinge pe Peter să accepte câinele în viaţa lor.

 Zilele trec, iar celebrul autor Peter, în timp ce săpa nişte gropi pentru trandafiri, dă peste un bănuţ cu chipul lui Napoleon pe el şi astfel ajunge să sape aproape toată curtea în căutare de bani. 

 Viaţa în Provence este tare tihnită, dar când ai o grămadă de prieteni care sunt dornici să te viziteze, viaţa calmă şi liniştită se transformă într-una plină şi obositoare, stresantă. Odată, Peter s-a pomenit cu câţiva fani de-ai lui în casă, stând pe canapea şi discutând liniştiţi, nepăsându-le că au intrat prin efracţie, fără ca nimeni să-i invite înăuntru. Văzând că au intrat fără permisia lui, Peter îi dă afară, însă uneori când este strigat în stradă de cititorii care au trecut întâmplător prin Luberon, oprindu-se în faţa casei lui Peter pentru a-l saluta sau pentru un autograf, Mayle deschide cu plăcere uşa casei şi-i invită pe cititori la un pahar de vin.

 Departe de aglomerata Londră, Peter Mayle şi soţia sa duc o frumoasă viaţă la ţară, bucurându-se de fiecare zi nouă şi de lucrurile mărunte, care chiar aduc fericirea în casa oamenilor. Învăţând cât de cât franceza, scriitorul britanic se integrează perfect în rândul localnicilor şi trăieşte viaţa din plin. 

Peter Mayle (n. 1939) a lucrat în publicitate până în 1975, când şi-a abandonat biroul de pe Madison Avenue şi a început să scrie. La început cărţi pentru copii, apoi romane comice pentru publicul larg. Stabilirea în Franţa i-a fost de folos, fiindcă acolo Mayle a găsit materia primă de care avea nevoie. El a trecut acea materie prin filtrul comic şi a produs o serie de romane care au încântat milioane de cititori. Sunt cărţi străbătute de o ironie tandră faţă de ţara de adopţie, dar lipsite de agresivitate şi sarcasm. În prezent, opera lui Mayle este tradusă în peste douăzeci de limbi, iar autorul publică frecvent articole în Sunday Times, Financial Times, Independent, GQ şi Esquire.

Printre romanele sale se numără Hotel Pastis, Chasing Cezanne, A Good Year sau Anything Considered. Peter Mayle a mai scris un ciclu de cărţi non-fiction despre Provence, precum şi o carte despre obiceiurile culinare ale locuitorilor din acea regiune.

 Cu toate că "Din nou în Provence" nu m-a impresionat aşa de tare ca primul volum, nu este o carte de ratat pentru cei care vor să afle mai multe despre tradiţiile şi obiceiurile provensalilor. Recomand cu încredere această carte celor care sunt uimiţi (la fel ca mine) de frumuseţea zonei din sudul Franţei. 

 Cartea o găsiţi aici, pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

Editura: RAO;
Titlu original: Toujours Provence;
Număr de pagini: 192;
Traducător: Andreea Popescu.



miercuri, 30 august 2017

Recenzie: "Băiatul miliardar" de David Edward Walliams


 Continuând tradiţia de mare povestitor a lui Roald Dahl, David Walliams creează o poveste amuzantă, captivantă şi provocatoare despre cele mai valoroase lucruri din viaţă. 
Faceţi cunoştinţă cu Joe Bostan, cel mai bogat băiat de 12 ani din lume! Joe are tot ce şi-ar putea dori vreodată un copil: toate jocurile video din lume, propria maşină de curse, un câine-robot din Japonia şi chiar un cinematograf 3D IMAX în pivniţă.
Dar toate acestea nu reuşesc să compenseze ceea ce-i lipseşte cu adevărat lui Joe: un prieten...

 De la o vreme, introduc în lista scurtă de lecturi cărţi care fac parte din literatura pentru copii şi mă simt excelent citindu-le. Nu numai că mă relaxează şi mă fac să zâmbesc, dar mă şi "rup" de toate grijile zilnice.

 Pentru că m-am apucat destul de târziu de citit, din păcate, nu prea am citit cărţi pentru copii, aşa că încerc să recuperez acum. :D Când m-am apucat de citit în serie (carte după carte) am început cu romanele clasice, spre exemplu "Singur pe lume" de Hector Malot şi am continuat să citesc astfel de cărţi, literatura pentru copii fiind dată la o parte de mine.

"Băiatul miliardar" n-a fost pe gustul meu, dar recunosc că m-am amuzat copios citindu-o, uneori râzând zgomotos de unele propoziţii. Nu ştiu de ce nu a fost pe placul meu, dar poate că sunt prea mare pentru cărţile de acest gen. Refuz să cred asta şi dau vina pe simplitatea romanului.

 "Băiatul miliardar" spune povestea lui Joe Bostan, un băiat grăsuţ, dar putred de bogat. Acesta are tot ce îşi poate dori un copil de vârsta lui (12 ani): de la 500 de perechi de adidaşi Nike, un montagne russe în grădină, o masă de biliard, până la un crocodil, un rechin, un cinematograf 3D IMAX şi 100.000 de lire pe săptămână, bani de buzunar. Orice îşi doreşte tânărul Joe, în câteva secunde dorinţa îi este îndeplinită, tatăl acceptând fără reţinere să cumpere ce vrea băiatul lui răsfăţat. Probabil şi pentru că este singurul lui fiu.

 Tatăl lui Joe Bostan s-a îmbogăţit vânzând hârtie igienică diferită - pe o parte fiind umedă şi pe cealaltă uscată. Ideea aceasta genială i-a adus o grămadă de bani, trăind într-o casă luxoasă şi având câteva zeci de alte proprietăţi răspândite prin lume. 

Joe învaţă la cea mai bună şcoală, poartă cele mai scumpe haine, mănâncă cele mai bune şi rafinate preparate şi e un fiu răsfăţat. Ce îşi poate dori mai mult la vârsta de 12 ani, când nimeni nu te pune să faci nimic, nimeni nu te roagă să duci aia sau să sortezi aia, să-ţi faci curat în cameră şi lucruri de acest fel? Nimeni. Toţi copiii vor fi mulţumiţi. Sau poate nu? 

 Joe îşi dă seama că, deşi are tot ce vrea, n-are un prieten. Un prieten adevărat. Un prieten care să se joace cu el. Un prieten care să-l încurajeze şi să-i ţină partea când se află în situaţii dificile. Pentru că la şcoala de elită unde învaţă copiii râd de el din cauza afacerii tatălui său, Joe Bostan se duce să înveţe la o şcoală normală, de cartier, unde nimeni n-o să mai râdă de el, pentru că niciun copil nu va mai avea idee cum s-a îmbogăţit tatăl său.

 Aici, la şcoala de cartier, întâlneşte un băiat la fel ca el: gras, dar prietenos. Se cunosc şi îşi promit să rămână cei mai buni prieteni. Pe noul lui prieten îl cheamă Bob şi vine dintr-o familie săracă. Doi puşti, porecliţi "Râmătorii", nu încetează să-l lase în pace pe Bob, aşa că Joe îi plăteşte să nu-l mai facă pe Bob să se simtă prost. Uşor-uşor, ceilalţi colegi ai lui Joe află cât de bogat este şi viaţa lui devine din nou urâtă, însă avâdu-l pe Bob alături, lucrurile parcă nu-s aşa de rele. Aflând că Joe i-a plătit pe "Râmători" să nu mai râdă de el, Bob rupe prietenia cu Joe. Oare ce vor face acum Joe şi Bob? Cum se va termina romanul?

David Edward Walliams s-a născut la Merton, o suburbie a Londrei, în august 1971. Este actor, umorist, prezentator de emisiuni de televiziune și autor de cărţi pentru copii. A studiat la Reigate Grammar School și la Universitatea din Bristol și a fost membru al National Youth Theatre, unde l-a întâlnit pe Matt Lucas, alături de care a scris și a interpretat celebrul show de radio și televiziune Little Britain. 

În 2008 și 2009, publică primele sale cărţi pentru copii, ilustrate de Quentin Blake, The Boy in the Dress și Mr. Stink. Pentru următoarele romane, Billionaire Boy (Băiatul miliardar) și Gangsta Granny (în curs de apariţie la Editura Arthur), a colaborat cu reputatul ilustrator Tony Ross. Romanul Ratburger, apărut în 2012, a fost declarat cartea anului de către National Book Awards.

"Băiatul miliardar", de David Edward Walliams, a fost un roman uşor şi amuzant, pe care l-am citit într-o singură zi, fiind plin de ilustraţii, iar scrisul destul de mare. Pentru copii este o carte mult mai mult decât perfectă, însă adulţilor nu cred că o pot recomanda. Lecturi plăcute în continuare!

Cartea o găsiţi pe site-ul celor de la Târgul Cărţii la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

Editura: Arthur;
Titlu original: Billionaire Boy;
Număr de pagini: 184;
Traducător: Diana Marin-Caea.



sâmbătă, 26 august 2017

Recenzie: "Lumea văzută de Bob" de James Bowen


În Lumea văzută de Bob, James Bowen continua povestea aventurilor sale alături de motanul Bob pe străzile Londrei. Fie că e vînzător al revistei The Big Issue, fie că se întoarce la vechea sa îndeletnicire, aceea de cîntăreț ambulant în Covent Garden, James este însoțit pretutindeni de motanul roșcat, care nu doar îl ajută să își refacă viața, ci îl și salvează – la propriu – din situații periculoase. Încetul cu încetul, omul și motanul din stația de metrou Angel și din Covent Garden devin un fel de 
celebrități locale, apar în ziare, se întîlnesc cu primarul Londrei sau cu Paul McCartney, dar viața lor rămîne în continuare grea, apăsătoare și plină de riscuri. Legatura strînsă dintre cei doi, toanele și temerile fiecăruia dintre ei, primejdiile prin care trec, dar și turnura radicală pe care o ia destinul lor după întîlnirea cu o agentă literară sînt relatate cînd cu duioșie, cînd cu un umor cuceritor, iar istoria acestei prietenii a devenit o sursă de inspirație pentru nenumărați cititori din întreaga lume.

 În aprilie (anul acesta) am împrumutat de la fratele meu romanul: "Un motan pe nume Bob", pentru că tot o lăuda el şi m-a făcut curios în legătură cu subiectul cărţii. Pisicile sunt (după căţei) animalele mele preferate de companie, fiind simpatice şi jucăuşe. Nu se plictisesc niciodată de joacă şi nu te ceartă sau critică când faci ceva greşit, aşa că sunt prietenii perfecţi. 

 "Un motan pe nume Bob" m-a impresionat foarte, foarte mult şi am notat-o pe goodreads cu 5 steluţe. Despre continuarea romanului bestseller internaţional "Un motan pe nume Bob" am auzit ceva mai târziu şi abia acum am pus mâna pe ea şi am citit-o. Simplă şi amuzantă, dar perfectă pentru o după-amiază când vrei să te relaxezi şi vrei să citeşti ceva bun, "Lumea văzută de Bob" m-a făcut să râd cu lacrimi şi să mă simt excelent în compania motanului Bob şi a lui James.

 În 248 de pagini, autorul James Bowen continuă să împărtăşască cu noi, cititorii, evenimentele cele mai dragi şi speciale în care protagonistul este celebrul motan Bob, ori el.

 Romanul se deschide cu gândurile lui James, fost dependent de droguri (care se lăsase de acest rău cu ajutorul unei fundaţii), asupra faptului că o luase pe drumul cel bun şi-l părăsise pe cel rău. Niciodată nu e târziu să te schimbi, acest lucru l-a constatat şi James, luptându-se din greu să scape de dependenţa de droguri. Prieten de nădejde şi ambiţie pentru James, motanul  Bob l-a ajutat enorm de mult pe stăpânul său, mai ales să treacă mai uşor peste crizele în care simţea nevoia să-şi injecteze narcotice. De asemenea, Bob l-a învăţat pe James să privească cu alţi ochi societatea de astăzi, făcându-l să vadă bucuria şi nu doar tristeţea, făcându-l să vadă strădania şi nu doar prefăcătoria şi alte lucruri.

 Alături de Bob, James trece prin zeci de întâmplări nostime, în timp ce vinde revista "The Big Issue", revistă care este încredinţată oamenilor săraci, care nu lucrează nicăieri şi vor să facă un ban cinstit, la intrarea în staţia de metrou Angel. La muncă, James merge împreună cu motanul Bob, iar lumea este atrasă de frumuseţea motanului, cumpărând din ce în ce mai multe exemplare de la James. Zi de zi, oamenii îi oferă chiar şi cadouri motanului drăguţ, făcând poze cu el şi admirând mândreţea motanului.

 Munca pe stradă este grea şi dură, James şi Bob trecând prin momente critice şi prin scandaluri provocate de oamenii invidioşi, dar nu-şi pierd încrederea că mai există şi persoane cu un suflet mare, curat şi frumos. Temperaturile scăzute şi zilele ploioase sunt alte două aspecte care fac din munca pe stradă o adevărată provocare, o adevărată aventură. Din fericire, James ştie să gestioneze bine şi să rezolve situaţiile dificile cu calm, chiar dacă oamenii rămân tot cu opiniile lor greşite. 

 Pentru că devine din ce în ce mai celebru, Bob împreună cu stăpânul său apar în mai multe ziare, reviste, interviuri şi filmuleţe postate pe Youtube. O lumea întreagă află de existenţa motanului care a fermecat sute de oameni, lui James propunându-i-se să scrie o carte despre viaţa sa alături de Bob. Bineînţeles, James acceptă şi de cum este publicat, romanul ajunge rapid în lista de bestsellere din Londra, apoi în listele de bestsellere internaţionale. James nu mai este nevoit să stea ore întregi în frig, câştigând destui bani, cât să ducă un trai mai bun şi mai ok, împreună cu Bob, din vânzarea cărţii lui.

 La lansarea cărţii sale, "Un motan pe nume Bob", participă peste 300 de persoane, cele 200 de exemplare din cartea lui James Bowen, prezente în librărie, fiind epuizate în mai puţin de 30 de minute. James este impresionat şi se bucură când vede atâta lume interesată de povestea vieţii lui.

În 2016, romanul "Un motan pe nume Bob" a fost ecranizat, printre actori numărându-se: Luke Treadaway, Ruta Gedmintas şi Joanne Froggatt.

James Bowen s-a născut în 1979, în Surrey, iar în prezent trăieşte în Londra, unde face street performing. În copilărie, după divorţul părinţilor, se mută pentru mai mulţi ani în Australia. Revine în Marea Britanie în 1997, însă curând ajunge să trăiască pe străzi. În încercarea de a se desprinde de realitatea debusolantă, devine dependent de heroina. Va intra apoi, în 2007, într-un program guvernamental de ajutorare a dependenţilor de droguri. În aceeaşi perioadă, în adăpostul în care locuia găseşte un motan, pe care îl botează Bob, după un personaj din filmul Twin Peaks. Cei doi rămân împreună şi, treptat, vor deveni cunoscuţi de călătorii autobuzului 73, apoi de întreaga Londra, prin filmuleţe postate pe YouTube. Între timp, James a renunţat la programul ce-l ajuta să scape de dependenţa de heroină şi spune că tot ce i s-a întâmplat bun în viaţă i se datorează motanului Bob, prietenul său.

"Lumea văzută de Bob" a fost un roman bun, de inimă, care se citeşte pe nerăsuflate, cititorul fiind uimit de povestea lui James şi a lui Bob. Mie mi-a plăcut şi l-am notat cu 4 din 5 steluţe pe goodreads. Vi-l recomand cu drag şi vă urez lecturi excelente în continuare!

Mulţumesc mult, Libris, pentru exemplarul oferit. :)

Editura: Polirom;
Titlu original: The World According to Bob;
Număr de pagini: 248;
Categoria: Beletristică;
Traducător: Ana Maria Man.


duminică, 20 august 2017

Recenzie: "Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane" de Kate DiCamillo


Odată, într-o casă de pe strada Egipt, trăia un iepure de porţelan pe nume Edward Tulane. 
Iepurele era foarte mulţumit cu viața pe care o ducea şi pe bună dreptate: stăpâna lui, Abilene, se purta cu el cu cea mai mare grijă şi-l iubea nespus.
Dar, într-o bună zi, iepurele s-a pierdut.
Kate DiCamillo ne poartă într-o călătorie extraordinară, din adâncul oceanului până în plasa unui pescar, din vârful unei grămezi de gunoi până în tabăra unor vagabonzi, de la căpătâiul unui copil suferind până pe străzile aglomerate din Memphis. Şi așa, de-a lungul întregii călătorii, devenim martorii unui adevărat miracol: până şi o inimă dintre cele care se pot sparge foarte uşor poate învăţa să iubească, să piardă şi apoi să iubească din nou.

Kate DiCamillo s­-a născut la 25 martie 1964, în Philadelphia, Pennsylvania. A copilărit în Florida, iar acum locuieşte în Minneapolis, Minnesota. De când era încă foarte tânără şi­-a dorit să devină scriitoare. A început prin a observa cu atenţie lumea din jurul ei, apoi a încercat s-­o pună în cuvinte. A devenit una dintre cele mai apreciate şi mai iubite scriitoare de cărţi pentru copii.

Printre cele mai cunoscute cărţi ale ei se numără Povestea lui Despereaux (distinsă cu Medalia Newbery), Because of Winn­Dixie (Newbery Honor), The Tiger Rising (care a ajuns în finala pentru National Book Award) şi poveştile din seria Mercy Watson.

"Ce poveste minunată! Şi ce ilustraţii!" Asta am exprimat când am dat şi ultima filă. Mi-a plăcut mult, mult acest roman scris de Kate DiCamillo şi m-am bucurat nespus când am văzut că au mai fost traduse şi alte cărţi scrise de ea, precum "Raymie Nightingale", "Flora şi Ulise. Aventuri iluminate" şi (de ce sunt cel mai încântat că a fost tradusă) "Povestea lui Despereaux".

 Să vă zic cum m-am apucat să citesc această carte? Ei bine, săptămâna trecută n-am citit nimic. Nimic. Pur şi simplu n-am putut. Cel mai probabil am fost în reading slump, acea perioadă tristă în care un cititor nu mai poate citi nimic, pentru că nu se poate concentra la ce se întâmplă în cartea pe care o citeşte. Ce bine îmi pare că, cu ajutorul cărţii "Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane", am ieşit din această perioadă urâtă şi acum mă pot reapuca de citit în serie, aşa cum îmi place, carte după carte. Sâmbătă am pus mâna pe această carte şi timp de două ore n-am mai putut să-mi ridic ochii din ea. Eram fascinat de povestea lui Edward şi voiam neapărat să ajung cât mai repede la final. Şi ce final! 

 Ilustraţiile au fost superbe, am să ataşez câteva mai jos, pentru ca şi voi să vedeţi cât de minunate şi bine realizate sunt, cu măiestrie...




Vă întrebaţi cum i-a venit ideea autoarei de a scrie acest roman? Răspunsul este chiar aici: 

„Într-un an, de Crăciun, am primit în dar un iepure de jucărie frumos îmbrăcat. Câteva zile mai târziu am visat că iepurele zăcea cu faţa în jos pe fundul oceanului, pierdut, dorindu­-şi să fie găsit. Pe când spuneam această poveste, am fost şi eu pierdută multă vreme. Şi apoi, în sfârşit, ca Edward, am fost găsită.“

Romanul îl are în centru pe Edward Tulane, un iepure de jucărie, diferit faţă de ceilalţi. Este aproape complet din porţelan, doar urechile şi coada fiind făcute din păr natural de iepure, iar articulaţiile făcute din sârmă, pentru a îi oferi felexibilitate iepurelui. Este elegant şi are chiar o colecţie de haine şi de pălării personală. Stăpâna lui este Abilene, o fată drăguţă care-l iubeşte nespus de mult pe iepuraş, dormind cu el, mergând la masă împreună cu el, aşezându-l pe un scaun al lui etc.

 Într-o zi, iepuraşul Edward pleacă spre Londra, cu un vapor, alături de familia Tulane. La bordul vasului se aflau şi doi copii mai năzdrăvani, care-l înşfacă pe Edward şi-l aruncă peste bord. Scufundându-se, Edward va zăcea multe zile în apă. Dar, într-o altă zi, o furtună puternică se porneşte în adâncul oceanului şi Edward este tras în sus, ajungând în plasa unui pescar. Pescarul îl aduce acasă la el şi-l botează Susanna, îmbrăcându-l în haine de fetiţă. 

 Lolly, fata pescarului ajunge acasă şi-l aruncă pe Edward la gunoi, mai apoi iepuraşul poposeşte zeci de zile îngropat în gunoaie, la groapa de gunoi. Aici, un vagabond îl ia cu el şi călătoreşte cu iepuraşul în multe locuri, dar, la un moment dat, cineva îi desparte. Şi iepuraşul suferă, pentru că pierde din ce în ce mai multe persoane pe care le iubea şi alături de ele aflase ce înseamnă dragostea adevărată. 

 Zilele trec, iar iepurele Edward Tulane este trist şi-şi pierde speranţa că o va regăsi pe Abilene, dar oare o va regăsi? Cum, unde şi ce-i va spune fetiţa dacă-l va revedea? Răspunsurile sunt în carte.

 "Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane" a fost un roman excelent, ilustrat minunat şi cu o poveste impresionantă. Vi-l recomand cu drag şi vă urez un sfârşit de vară aşa cum vi-l doriţi!

 Cartea o găsiţi aici, pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

Editura: Arthur;
Data apariţei: decembrie 2013;
Număr pagini: 196;
Ilustrator: Bagram Ibatoulline;
Traducător: Lavinia Branişte.

vineri, 11 august 2017

Recenzie: "Nujeen" de Nujeen Mustafa şi Christina Lamb


 Prizonieră în apartamentul din Alep unde locuieşte cu familia ei, Nujeen este bolnavă de paralizie cerebrală şi condamnată să trăiască într-un cărucior cu rotile. Neputând să meargă la şcoală, învaţă singură engleza din serialele americane de televiziune. Când luptele dintre trupele dictatorului Assad şi militanţii ISIS cuprind şi Alepul, Nujeen şi ai ei iau calea exilului. Ajunşi în Turcia, se alătură altor mii de sirieni care se îndreaptă spre Europa căutând azil şi, poate, o viaţă mai bună. Mereu optimistă, în ciuda bolii sale şi a suferinţelor prin care a trecut, Nujeen dezvăluie lumii întregi ce înseamnă să trăieşti sub o dictatură şi să înduri ororile războiului civil, să fii nevoit să-ţi părăseşti ţara şi să depinzi de alţii. Povestea ei este drama refugiaţilor sirieni văzută prin ochii unei fete al cărei curaj impresionează şi care nu încetează nicio clipă să spere.

 Cât de norocoşi suntem (noi, generaţia mai nouă) că nu am prins niciun război! Cât de mulţumiţi ar trebui să fim că putem să stăm liniştiţi acasă, ascultând muzică, făcând treabă, citind, gătind, fără să stăm cu teama că în orice secundă bombele pot pica din cer şi imediat să fim îngropaţi în dărâmături. Însă noi nu ne mulţumim şi spunem că situaţia noastră e cea mai gravă, cea mai dificilă, cea mai cea. Aproape nimeni nu se gândeşte că mulţi oameni (femei, bărbaţi, copii) fug din calea războaielor, bombardamentelor sau împuşcăturilor pentru a avea o viaţă mai bună. 

 Nujeen este un adevărat model de ambiţie, inteligenţă şi pozitivism. Cu toate că este imobilizată într-un scaun cu rotile, Nujeen nu foloseşte acest lucru ca o scuză, ci încearcă să depăşească orice clipă grea cu optimism. Zâmbeşte de câte ori poate şi se bucură nespus de fiecare zi nouă, pentru că ea ştie că în acea zi poate face o mie de lucruri şi poate învăţa o mie de informaţii noi. Iubeşte luna, cerul şi stelele, în majoritatea serilor ieşind pe acoperişul blocului în care locuia pentru a admira corpurile cereşti, şi adorme cu gândul că într-o zi va ajunge astronaut. Se dedică întru totul atunci când face ceva, chiar şi când urmăreşte un episod din serialul ei preferat, nedorind să fie întreruptă de nimeni şi să piardă vreo replică a personajelor ei preferate. Tocmai pentru că este concentrată la serial, a ajuns să înveţe engleza, fără profesor, fără ajutor din partea nimănui. 

 Lucrurile în Siria merg din ce în ce mai prost, iar teroriştii încearcă să cucerească cât mai multe teritorii, printre care şi zona în care se afla Nujeen, şi anume Alep. Cu frica că în orice moment pot fi omorâţi, membrii familiei lui Nujeen hotărăsc să părăsească Alepul. Pe 27 iulie 2012, ajung în Manbij. Observând că nici aici nu este în siguranţă, familia lui Nujeen se îndreaptă spre Gaziantep (Turcia), străbătând 173 de kilometri cu maşina unchiului Ahmed.

 Părăsindu-şi părinţii în Gaziantep, Nujeen şi o soră de-a ei pleacă spre Izmir (un oraş din sud-vestul Turciei), cu avionul. După ce merge încă câţiva kilometri, Nujeen ajunge în Behram, pe 1 septembrie 2015, iar din Behram merge spre Lesbos (o insulă din Grecia). Călătoria lui Nujeen continuă, cele două fete mergând spre Atena, apoi Salonic, iar pe 15 septembrie 2015 sosesc în Macedonia. Tot pe 15 septembrie străbat drumul spre Serbia. După Serbia, urmează Croaţia, Slovenia, Austria şi Germania (destinaţia finală a călătoriei lui Nujeen). Pe 22 septembrie Nujeen păşeşte pe pământ german şi se simte muţumită de călătoria pe care tocmai a făcut-o şi, de asemenea, se simte mulţumită de ambiţia care a determinat-o să termine cu bine călătoria aceasta destul de lungă şi grea pentru ea.

 În călătoria sa, Nujeen a suportat multe etape dificile, dar a încheiat-o cu succes. În Germania, Nujeen îşi reîntâlneşte fraţii şi surorile care deja ajunseseră aici, merge la şcoală şi îşi face o rutină. Fericită că poate să meargă şi ea la şcoală, Nujeen absoarbe toate informaţii preţioase pe care le împărtăşesc profesorii ei. Orice părinte ar fi mândru de un copil precum Nujeen Mustafa.  

 Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre un copil model, vă invit cu drag să citiţi cartea şi să urmăriţi, plini de speranţă, drumul parcurs de Nujeen pentru a trăi într-o ţară normală.

 Cartea o găsiţi aici, pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

Traducător: Irina Borţoi
Editura: Polirom
Număr pagini: 256



miercuri, 2 august 2017

Recenzie: "Neînţelegerea" de Irène Némirovsky


Yves Harteloup, un burghez scăpătat, întors de curând din Marele Război, se îndrăgostește de Denise Jessaint, soția unui industriaș bogat, într-o vacanță obținută cu mari sacrificii în Hendaye, paradisul pierdut al copilăriei sale. Însă, odată întorși la Paris, cei doi amanți descoperă că pasiunea, oricât de mistuitoare, nu e de ajuns atunci când se ciocnesc cele două lumi pe care războiul le-a separat iremediabil: cea a ultimilor romantici, încă sub pavăza averii lor și care-și mai permit luxul unor iubiri atotcuprinzătoare, și lumea celor dezvrăjiți, cărora cursul necruțător al istoriei le-a răpit deja tot.

  Irène Némirovsky (1903-1942) s-a născut la Kiev, în familia unui bancher din Ucraina. Şi-a petrecut copilăria la Sankt-Petersburg, dar familia sa a fugit din Imperiul Rus la începutul Revoluţiei, în 1917, stabilindu-se în cele din urmă la Paris, în 1919. A făcut studii de filologie la Sorbona şi a început să scrie la doar 18 ani.

 "Neînţelegerea" este un roman de dragoste minunat şi frumos scris. Mi-au plăcut foarte mult personajele alese şi locurile în care este plasată acţiunea. Coperta a fost pe gustul meu, inspirând aer de epocă şi de roman bine scris, necomercial, fără clişee.

Este cineva care încă nu a citit vreo carte scrisă de autoarea Irène Némirovsky? Atunci, neapărat trebuie să includeţi cel puţin un titlul de-al ei pe lista voastră scurtă de lecturi a lunii august. Sunt superbe cărţile ei, stilul fiind fluid, menţinând cititorul în mrejele romanelor până la finalul lecturii.

Irène Némirovsky mi-a demonstrat încă o dată că romanele ei merită citite. Înainte de a citit "Neînţelegerea", am citit cel mai în vogă, cel mai cunoscut şi apreciat roman al său, şi anume "Suita franceză". A fost o lectură excepţională, dar, pentru că a murit într-un lagăr nazist, scriitoarea nu l-a terminat. Chiar şi aşa, neterminat, este uimitor. Am vizionat şi ecranizarea "Suitei franceze" şi a fost una reuşită, v-o recomand. Cu ajutorul romanelor "Neînţelegerea" şi "Suita franceză" Irène Némirovsky a intrat în topul autorilor mei preferaţi. 

Dragostea este în lumina reflectoarelor în acest roman, poveste de iubire dintre Yves Harteloup şi Denise Jessaint demonstrând acest lucru.

 Yves Harteloup este un tânăr care se hotărăşte să petreacă o vacanţă bine meritată, strângând bani pentru ea, la Hendaye. Nu mai venise aici de 14 ani, iar peisajele mirifice, plaja şi nisipul fierbinte şi fin l-a făcut să se reîntoarcă în Hendaye.




 Aşa arată ţinutul unde a vrut Yves să-şi petreacă concediul

"Întins cât era de lung pe nisipul cald care îi scârţia sub picioarele goale, Yves închise ochii, stând cât putea de nemişcat, ca să se bucure cât mai deplin, cu pielea înfierbântată de soare, cu faţa îndreptată în sus, spre lumina intensă a cerului de august palid de căldură, de o senzaţie unică de bucurie tăcută, perfectă, aproape animalică."

   Pe plajă, o vede pe Denise Jessaint, o doamnă distinsă, tânără, frumoasă, ţinând de mână o fetiţă. Fetiţa îi aruncă, din greşeală, lui Yves cu nisip în cap, astfel Yves se ridică şi o vede pe frumoasa doamnă. Nu ştiu dacă a fost dragoste la prima vedere, dar parcă ceva s-a schimbat în interiorul lui Yves când a văzut-o de Denise.

 După câteva pagini, Yves recunoaşte un prieten de război în hotel şi acest prieten este soţul lui Denise, respectiv tatăl fetiţei. Yves este puţin surprins, dar acest aspect nu-l deranjează să filtreze cu tânăra femeie. 

 Uşor-uşor, relaţia dintre ei prinde contur şi pe zi ce trece se simt tot mai atraşi unul de altul, şi parcă şi destinul ţine cu ei, întrucât nu trecea zi în care să nu se întâlnească în hotel, pe terasă sau pe plajă.

 Într-o zi, Denise este nevoită să părăsească pentru câteva ore hotelul, iar grele frământări îl trec pe Yves: ce a făcut? cu cine este? a păţit ceva? a plecat definitiv? se va mai întoarce? peste câte zile? Disperat să afle răspunsurile la aceste întrebări şi la multe altele, Yves încearcă să se apropie mai mult de fiica lui Denise, care nu plecase cu ea, ci rămăsese la hotel, pentru a primi câteva din răspunsurile întrebărilor care-l măcinau. Fata nu ştia nici ea, sau nu voia să spună, unde şi pentru cât timp este plecată mama ei.

 Seara, deznădăjduit, Yves se retrage pe plajă. Spre încântarea lui, aude vocea lui Denise care-l strigă să intre în hotel pentru a nu răci. Această scurtă replică, dar puternică în însemnătate, îi schimbă complet seara lui Yves: din una tristă, în una minunată.

 Vara se termină, iar Yves şi Denise revin la Paris. Se sună între ei, organizează ieşiri, întâlniri împreună. Dar oare va rezista în timp relaţia lor? Va afla soţul lui Denise că-l înşală? 

 "Neînţelegerea" de  Irène Némirovsky este o alegere excelentă în materie de lectură pentru iubitorii cărţilor vechi, care nu tratează subiectele cu superficialite, ci totul se petrece lent, acţiunea "curgând" frumos. Recomand cu încredere această carte tuturor. Nu o să vă dezamăgească! 

 Cartea o găsiţi pe site-ul celor de la Târgul Cărţii la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

luni, 31 iulie 2017

Recenzie: "Astăzi este despre astăzi" de Mirela Retegan


 Scrise într-un stil viu, direct și lipsit de false menajamente, reflecţiile Mirelei Retegan sunt izvorul unei nepreţuite înţelepciuni de viaţă. Fascinante şi surprinzătoare, mărturisirile sale ne pun în faţă o adevărată oglindă, în care sufletele noastre se reflectă perfect.

Dacă citim cu atenţie, dacă alegem să urmăm în profunzime firul neprevăzut al gândurilor sale, ne vom regăsi mereu pe noi înşine, cu propriile noastre ezitări şi incertitudini, cu dorinţele şi cu aşteptările noastre, cu toate surprizele plăcute şi neplăcute pe care ni le rezervă viaţa.

Prietenoase și amuzante, dar atât de sincere, confesiunile sale despre copii, iubire şi credinţă, ca şi cele despre fericire, prieteni şi cotidian sunt semnul unui respect profund pentru viaţă şi pentru oameni. Învăţătura pe care aceste confesiuni o transmit este extraordinar de simplă: viaţa noastră e despre noi înşine şi nu trebuie să o lăsăm să ne scape printre degete.


 "Astăzi este despre astăzi" a fost o lectură puţin diferită faţă de ce citesc de obicei. Zona mea de confort este, bineînţeles, ficţiunea. Nu prea citesc cărţi de dezvoltare personală, dar "Astăzi este despre astăzi" m-a făcut să-i dau o şansă, pentru că mi-a plăcut mult de tot titlul. De asemenea, a fost pe gustul meu şi coperta, care este superbăăă.

 Mirela Retegan ne arată în această nouă carte cum e bine să ne comportăm cu cei mici, dar şi cum să depăşim, cum să reacţionăm sau să ocolim unele situaţii neplăcute. Sfaturile ei mi s-au părut bune de urmat şi cred că orice părinte ar trebui să citească această colecţie de cugetări ale Mirelei, mai ales pentru că a doua parte a cărţii se concentrează exact pe modul de a te purta cu copii.

 Am să încep prin a vă prezenta prima parte a cărţii, care se deschide aşa:

"...astăzi este despre ropotul vieţii, despre imaginea din oglindă, despre fantomele trecutului şi despre iubire"
  În această parte, autoarea Mirela Retegan se axează strict pe viaţa ei şi ne povesteşte nouă, cititorilor, o parte din evenimentele cele mai importante pe care le-a trăit ea. Această parte te ambiţionează şi te face să crezi că poţi şi tu să faci ceea ce îţi doreşti, că poţi şi tu să-ţi îndeplineşti visele, că poţi şi tu să nu asculţi de cei care te trag în jos.


"Astăzi este cea mai potrivită zi să faci tot ce ți-ai propus. Îmbracă-te cu ce-ți place, cumpără un lucrușor care să te facă să zâmbești, uită-te în jurul tău la oameni și bucură-te. Ai o zi întreagă să faci ce vrei tu."
  În cea de-a doua parte a cărţii, Mirela oferă un ghid despre cum e mai bine să-ţi creşti copilul, alternând poveţele cu nararea unor întâlniri cotidiene, care au loc între ea şi oameni. 

 Iată cum se deschide cea de-a doua parte:
"... astăzi e, mai ales, despre copii, dar şi despre părinţi"
 Câteva dintre cele mai frumoase sfaturi date de Mirela în această parte sunt: Cere-i voie copilului tău să vorbeşti în numele lui; dacă vrei un copil bun, fii un părinte bun; creşte-l să fugă spre tine, nu de la tine; cucereşte-ţi copilul, nu-l cotropi!; nu trebuie pedepsiţi copiii pentru greşelile oamenilor mari şi multe altele pe care vă las pe voi să le citiţi.

 "Astăzi este despre astăzi" este o carte perfectă pentru oamenii care n-au încredere în ei, care se tem de eşec, dar şi pentru noii părinţi, care nu ştiu cum să se comporte cu fii/fiicele lor.

 Eu personal am învăţat foarte mult lucruri din această scurtă carte şi v-o recomand cu mare drag! 

  Cartea o găsiţi aici, pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

Editura: Curtea Veche;
Număr pagini: 176;
An apariţie: 2017.